Jan 24, 2011

Kinging & Acting

"În trecut, tot ce trebuia să facă un rege era să arate respectabil în uniformă şi să nu cadă de pe cal. Acum trebuie să invadăm casele oamenilor pe calea undelor şi să le intrăm în graţii. Familia regală a fost redusă la statutul unei profesii josnice şi ordinare. Am devenit actori."


Un pic cinic, un pic resemnat, bătrânul rege George al V-lea din The King's Speech îi explică astfel fiului său de ce e crucial să poată rosti convingător un discurs în faţa microfonului radio, către urechile întregului imperiu pe care îl conduce. Ceea ce observă el nu este, desigur, decât debutul timid al unui trend. Împachetarea obligatorie a oricărui statement public în hârtia lucios-colorată a entertainment-ului îşi trăieşte doar începutul. La fel şi transformarea obligatorie a oamenilor politici în actori mai degrabă carismatici decât competenţi.

Dar chiar şi într-un stadiu incipient, trendul e devastator pentru urmaşul la tron, care - sub masca impecabilă de "alteţă regală" - tremură terorizat la ideea de a vorbi către public. Bâlbâiala, cuvintele care i se îngrămădesc în gât şi nu-i mai permit să respire, pauzele lungi în care auditoriul tuşeşte stânjenit - toate transformă într-un supliciu fiecare discurs.





The King's Speech vorbeşte despre întâlnirea lui cu un logoped mai puţin convenţional, care urmăreşte răbdător firul ce duce spre rădăcina defectelor de vorbire. Colin Firth şi Geoffrey Rush devin cele două voci importante ale filmului, angajate într-un dialog care valsează elegant între situaţii inteligente, amuzante, înduioşătoare. Sigur că finalul este în mod previzibil unul de succes, cu regele proaspăt uns rostindu-şi legendarul discurs ce anunţă implicarea Angliei în războiul cu Germania. Însă ce cântăreşte mai greu este drumul până la acel final: povestea bagajului de temeri pe care ni-l construim în copilărie şi apoi îl cărăm în spate toata viaţa, dar şi cea a transformării oricărei apariţii publice în joc actoricesc.

În plus, filmul demonstrează că A Single Man nu a fost o aventură singulară pentru Colin Firth, că e într-adevăr un actor desăvârşit, capabil să intre sub pielea unor personaje pe cât de diverse pe atât de complexe.

5 comments:

iulineaţa said...

e destul de dragut, ti-am mai zis si ma bucur ca am apucat sa iti zic in fata si nu in litere. oricum, ce supraevaluare...locul 143 pe imdb, stai si te gandesti ce prostie e ierarhizarea.

adina said...
This comment has been removed by the author.
adina said...

de fapt dupa recomandarea ta m-am dus si l-am cautat in cele din urma, Iuli! deci thanks ;)
nu stiu daca am reusit sa redau asta destul de clar (imi dau seama ca rezumarea subiectului in sine nu prea suna "acrosant" :)), dar mi-a placut mult, e super bine jucat in cea mai mare parte.
dupa cum zice cronica citata pe afis, e genul ala de combinatie reusita intre un film cu valente artistice si un "crowd-pleaser".

iulineaţa said...

a avut un fler filmul incat chiar nu te puteai desprinde, mai rar asa filme.

iulineaţa said...

nu uita de GLAS - Bert Haanstra