Oct 9, 2010

Masca prozaică a ucigaşului



Criminalii cei mai sadici se ascund adesea înăuntrul unor persoane prin excelenţă comune, observa Hannah Arendt. Oameni ca mine şi ca tine, fără apucături de sociopaţi, care însă în anumite contexte devin autorii unor crime de o ferocitate inimaginabilă, remarca autoarea ca martoră la procesul tartorelui nazist Adolf Eichmann (rezumat în al ei Raport despre banalitatea răului). Ce determină tranziţia fatală? Cum poate ieşi un ucigaş înfiorător de sub o mască absolut prozaică?

Cam astea sunt şi întrebările ce le-a avut în minte Michael Winterbottom când s-a apucat de ecranizarea romanului noir de Jim Thompson, The Killer Inside Me. Proiectul deschide un drum puţin umblat pentru regizor. Pe Winterbottom îl ştim mai bine pentru filme cu tentă biografică (A Mighty Heart24 Hour Party People), drame centrate pe fineţuri afective (9 SongsCode 46) sau documentare (Road to Guantanamo). Iar noutatea proiectului nu se limitează la genul abordat. Prin natura poveştii, The Killer Inside Me propune regizorului un întreg spaţiu ce diferă substanţial de fostele sale experimente cinematografice. Filmul ne introduce în atmosfera placidă a unui mic orăşel texan, în care bărbaţii îşi poartă făloşi pălăriile de cowboy alături de restul "uniformei" de western, şi îşi exhibă viziunile conservatoare asupra vieţii în cuvinte glazurate cu un molatec accent sudist. Tocmai în miezul acestui mediu - unde formula de adresare faţă de o femeie e "ma'am" chiar şi dacă persoana în cauză are o meserie fără perdea -, filmul relevă tenebrele schizoide ale minţii unui asasin.





2 comments:

Adina Chițu said...

casey s-a potrivit perfect in acest peisaj, foarte convingator, de un sadism care intrece multe limite ale perceptiei omului de rand care sta comod in banca moralului...scena in care il alearga pe santajist in plina zi, preluandu-i imediat si mefistofelic rolul e absolut bestiala, am ras cu lacrimi, cred ca asta ma face sa fiu o sadica :D

adina said...

Adina, cred ca pufnitul in ras la o secventa ca aceea e metoda perfecta de a mai elibera din tensiunea, pe alocuri cam prea prea, a acestui film :). La capitolul reactii, mie nu mi-a venit decat sa stramb din nas la ultima scena, unde am zis - na, uite ca se vede totusi clar ca e ecranizat un roman de 3 lei (sau poate chiar 2 jumate), si nu Crima si pedeapsa :D