Jun 20, 2010

Luna plină. De plastilină.

Este cea care tronează deasupra New York-ului sumbru şi dark, gălăgios şi nevrotic, de unde Max - aşezat cu toate cele vreo 130 de kilograme ale sale pe scaunul din faţa maşinii de scris - îşi concepe scrisorile către Mary.

Deşi cu vreo trei decenii şi jumătate mai în vârstă decât micuţa australiană care i-a găsit adresa într-o carte de telefon şi i-a trimis un plic cu o ciocolată înăuntru şi o scrisoare în care îi cere prietenia, Max e cam la acelaşi nivel de maturitate emoţională cu Mary. Asta pentru că suferă de o formă de autism ce îl transformă într-un copil ce întâmplător are peste 40 de ani, e devorator de desene animate, figurine colecţionabile şi sandviciuri cu ciocolată. Şi complet neadaptat. La fel ca Mary.

Mary and Max ar putea fi un film pentru copii. Te duce cu gândul la asta nu numai suita de figurine animate din plastilină ce ţine loc de actori, ci şi candoarea vocii lui Mary din prima parte a filmului (care e şi cea mai reuşită, cred), şi poate potrivirile un pic neverosimile din modul în care curge scenariul, ce amintesc de mecanismul narativ al basmului. Dar când te uiţi mai departe de aparenţa facilă, Mary and Max nu e nicidecum un film infantil. E mai degrabă unul despre solitudine, izolare, fragilitatea relaţiilor cu ceilalţi, şi alte anxietăţi urbane ce ne urmăresc fără scăpare.

5 comments:

srn said...

L-am vazut la cinema intr-o duminica la 17.00. Considerind ora la care era programat si cum in program nu spunea decit "animat", multi parinti au crezut ca-i o ocazie perfecta sa bifeze o activitate de duminica cu copiii lor, mai ales daca erau divortati si era weekendul in care le venea rindul sa-si aiba copiii.

Trebuia sa fii vazut reactiile copiilor la scena cu mama care, too drunk fiind, bea din sticla cu otrava (sau ce) in loc de alcool. Tipete, beurk-uri, parca vedeau o broasca riioasa, unii s-au ascuns sub scaune. La fel la scena cu tentativa de sinucidere, care mi-a parut apogeul filmului. Zidurile alea care se vopsesc negru si se rotesc, tablourile, this "all coming back to you" feeling, si on top of it all, supreme, acel "will I be pretty, will I be rich?", realizarea aia adulta c-ai screwed it royally, lucru pe care nu l-ai fi imaginat niciodata.

http://www.youtube.com/watch?v=LLgapXMDb7I

Si ca sa schimb tonul, uite aici altceva de Pink Martini: http://www.youtube.com/watch?v=pp-wmEKWLSo

adina said...

srn, happy to see you back here :)
si ha, fain story legat de vizionarea de duminica, ora 17:00 :D
nici nu vreau sa ma gandesc cum a fost in papucii parintilor care au nimerit cu pruncii acolo. cred ca in locul lor as fi plecat din momentul decesului lui henry the 8th. semn clar ca ceva mai nasol va urma :)
si da, simt cam la fel in legatura cu scena sinuciderii & pink martini. ton complet diferit de al doilea link :) thx!

V said...

ce frumos e. foarte frumos.

badafly said...

Vazut,vazut.Tin minte ca eram in camin,la o prietena ,la UNATC,cand ne uitam la el.Toata lumea adormise,numai eu incercam sa mai inteleg ce vorbeau personajele,sforaitul se intetise:)).
A doua zi stiu ca,toata lumea spunea:Bai ,a inceput atat de tare filmul asta,mai puneti-l odata!.
Nicidecum un film pentru copii:)

adina said...

@V si @badafly: multumesc de vizita si de comentarii. iar daca v-a placut de max & mary, sa vedeti numai ce o sa va placa de Harvie Krumpet (daca nu l-ati cunoscut deja). enjoy ;)