Lovesc, deci exist.

Susanne Bier pictează cu o mână fină, dar foarte sigură, background-ul unei pledoarii intense despre violenţă în Hævnen (In a Better World). Planşele paralele pe care îşi expune situaţiile poartă ca un refren sunetele gingaşe ale unui xilofon. Ce cad pe post de picături de linişte peste un oraş nordic, biciuit de un vânt rece perpetuu, şi peste un colţ de deşert african, în care nisipul e vânturat de briza fierbinte. 

Puntea de legătură dintre Africa - unde viaţa unei tabere de refugiaţi e tarată de imixtiunile de o violenţă sadică ale unui mafiot local - şi Danemarca - unde violenţa viscerală germinează în interiorul a două familii, pe fondul unor frustrări personale - se construieşte în jurul lui Anton, un medic care îşi împarte familia (pe cale de destrămare) şi jobul între cele două continente. 



Iar miezul filmului stă într-un schimb simplu de replici şi sună cam aşa:

- If I hadn't hit him, everyone would think they could hit me too.
- If you hit him, he hits you, and it never ends.
- Not if you hit hard enough the first time.