Dec 6, 2010

We lived in farms, then we lived in cities, and now we're gonna live on the internet!


Mi-ar fi plăcut ca The Social Network să fie mai mult despre asta şi mai puţin despre încâlcelile birocratice ale cazului Mark Zuckerberg. A fost sau n-a fost furt intelectual? A călcat pe cadavre pe drumul spre o afacere de 25 de miliarde de dolari? Mai contează?

Nu furăm cu toţii idei, (mai mult sau mai puţin conştient) tot timpul? Eu, de exemplu, am furat-o pe cea de mai sus de la Paul. Pe care îl citez ca sursă pe această cale, să mă simt uşor mai puţin vinovată. De fapt nici n-a fost chiar furat. A spus-o şi am simţit instant că e exact ceea ce gândisem şi eu, dar cumva nu reuşisem să articulez. Oare asta o fi păţit şi Mark Zuckerberg?



L-am recunoscut pe Fincher în atmosfera unor cadre, în ritmul alert, în apetenţa pentru cluburi exclusiviste, poate puţine obscure. În cum sunt golite la început pe masa goală piesele unui puzzle, ce apoi încet-încet se coagulează într-o imagine coerentă. Dar nu l-am recunoscut în lipsa de greutate a poveştii, în superficialitatea ei.


Fight Club, Se7en, Benjamin Button sau The Game - toate pot fi citite printre rânduri ca scenarii subversive. Care arată cu degetul modul în care se consumă relaţii umane cu acelaşi zel cu care se consumă produse din supermarket în lumea de lângă noi. Toate pun la zid societatea care elogiază imaginea şi plăcerile superficiale. Pe când TSN am senzaţia că dansează exact pe melodia hedonistă a acestei lumi. Adică urmăreşte cvasiadmirativ ridicarea imperiului online multimiliardar. Ex-studentul de la Harvard reuşeşte să târască online viaţa socială a multor milioane de oameni. Să-i transforme în replici solitare ale propriei persoane, dând clicuri voyeuriste într-o fereastră de Facebook. Cum arată era cea nouă, în care viaţa s-a mutat pe internet? Fincher nu reuşeşte să apuce problema asta - are mâinile ocupate cu aplaudatul lui Zuckerberg.

Sau poate că nu-l citesc eu cum trebuie. Poate că V. are dreptate şi TSN e de fapt doar încă un film despre loneliness & living online.

3 comments:

Claudiu said...

de ce credeti ca a ales Fincher sa regizeze filmul asta?

Adina said...

asta ma intreb si eu, dar e un aplaudac foarte bun, a ales falia pe care stia sigur o poate tine in frau: evolutia pustiului si furtul intelectual...daca se dorea o abordare sociala sau nush, mai intepatoare ochiului moore ar fi fost mai potrivit probabil sa dirijeze partitura...pe mine una nu m-a deranjat, fincher a vrut sa demonstreze ca poate domne sa iasa din cutie, a facut-o, dar doar la nivelul subiectului abordat, tehnica cum zici si tu e tot aia, manierismu'e confortabil si imperceptibil...cred :D

ad said...

@Claudiu: Raspunsul facil ar fi "pentru ca jumatate de miliard de oameni au cont pe FB" :) Din care si daca doar un sfert platesc biletul la cinema, tot si-au scos banii de productie :) In plus, povestea are toate ingredientele unei stiri bune - e actuala, controversata etc. Necazul cu facutul filmelor de tip biografic despre oameni inca in viata, este ca nu poti omori eroul pe pelicula :)) Altfel, Zuckerberg cu siguranta nu ar fi apucat minutul 120 :D

@Adina: Dupa ultimele doua filme imi vine sa cred ca Fincher is turning soft :) Poate imbratraneste or smthg. Adica, unde e sangele de pe peretii din Fight Club si Se7en, unde e R-ratingul? :) Sincer, abia astept sa vad The Killer, programat pt 2013 - doar, doar va confirma ca omul revine la ceea ce stie sa faca cel mai bine, i.e. un thriller ca la carte.