Începutul lui L'immortel / 22 Bullets aduce binevenite flashback-uri de pe vremea lui Léon. Din nou Jean Reno, din nou alături de un copil, din nou deopotrivă urmărit şi urmăritor, victimă şi agresor ş.a. Dar ăsta e doar începutul. Pe măsură ce merge mai departe, îţi dai seama că regizorul Richard Berry e taaare departe de Luc Besson. Minutele trec şi filmul se afundă tot mai clar în marasmul inexpresiv al scenariului-după-reţetă.
Răpirile, urmăririle, confruntările şi vechea schemă a prietenilor-din-copilărie-deveniţi-duşmani-de-moarte - toate se coagulează într-o poveste ce curge fad, fără prea multe surprize. Sau, eventual, cu una singură, mare şi neplăcută: Cum de s-a înhămat Jean Reno la aşa un ditamai clişeul?
2 comments:
personal nu mi-a placut filmul pentru ca este prea tributar genului action/revenge. Personajele sunt slab conturate, iar ideea de fapte inspirate din realitate pare mai degraba o fantezie.
exact! printre altele, m-a amuzat conturarea personajelor 'mama' si 'sotia', al caror unic rol e sa suspine si sa emane blandete. ce mai, zana cea buna si ileana cosanzeana - 2 in 1.
...I mean, gimme a break!
Post a Comment