Meniu de vacanta

Am ales practic aleatoriu un roman din modesta sectiune de "fiction" a bibliotecii in ziua plecarii. S-a nimerit sa fie "Rubyfruit Jungle" de Rita Mae Brown. Si pentru ca de obicei am si un plan B pregatit, am mai scos din raft un volum cu care stiam ca merg la sigur: "Short Cuts" de Raymond Carver. In ultima clipa mi-au cazut ochii si pe cotorul unui roman de Charles Bukowski (urmau totusi multe zile de non-work), dar pana la urma nu a mai incaput in rucsac. Deci bye-bye "Ham on Rye"; timp de fiction probabil va mai aparea doar prin august.

Am inteles de ce "Rubyfruit Jungle" fusese selectata in mica sectiune de fiction a bibliotecii cam pe la pagina 50. Carte-manifest pentru o intreaga generatie de lezbiene care a inceput sa-si scoata preferintele sexuale din intunecimea sifonierului in vazul tuturor pe la mijlocul anilor '70 in State, "Rubyfruit Jungle" purcede la desfacerea miezului povestii printr-un episod care apare cam asa. Doua fetite de clasa a 6-a si un baiat fac schimb de bomboane si de saruturi intr-o dupa-amiaza torida. Sunt dupa scoala. Au ghiozdanele in spate si vor sa exerseze ce au vazut intr-un film. Se saruta si reactioneaza diferit. Episodul e apoi clocit la cald timp de inca vreo cateva pagini si in cele din urma explodeaza cu o noapte petrecuta impreuna de cele doua fete. Probabil surprinzator pentru produsii societatii heterosexual-patriarhale, e una dintre foarte putinele scene care include (desi nu neaparat explicit) sex. In rest, trezirea personajului principal cu certitudinea unei sexualitati ce deviaza de la norma vremii si apoi transformarea in acord cu noua realitate e descrisa cu acuratetea pura si rece a unui manifest. Poate tocmai genul asta de teza care de obicei casca admirativ gurile studentilor de la Gender Studies (si care explica prezenta acestui volum in biblioteca) face ca romanul sa nu intre in topul meu de "best of". E ok, e usor de citit, e funny pe alocuri, e binisor scris. Dar e mult prea manifest pentru a mai fi literatura buna.

Nu se compara cu stilul relaxat si atat de natural al lui Carver, cu personajele lui care gandesc si vorbesc atat de simplu, dar propaga o tristete care cantareste atat de greu si e atat de complicata...Sunt curioasa cum arata filmul facut de Robert Altman dupa textele lui Carver. Astept detalii de la cine il gaseste :)