Feb 22, 2011

Reţete cu trompete. Astăzi: comedia à la mall.



1. Se ia o ramă rezistentă la bun simţ.

2. Se tapetează cu umor gros. Bine-bine.

3. Se distribuie umplutura în felul următor: un strat de acţiune legată cu faze facile (preferabil greu verosimile), un strat de glume cu referiri flatuliste, regurgitoide şi/sau onaniste. Apoi din nou un strat subţire, jucăuş- tembelist şi din nou unul hăhăitor. La final se acoperă cu o cremă formată în felul următor:

Se selectează un personaj sau mai multe de genul "om-serios-purtător-de-costum" şi unul sau mai multe de genul "măscărici-fumător-de-marijuana". Se leagă strâns cu o sfoară şi se introduc în câteva contexte clocotinde, ce implică performanţe fizice spectaculare rezultând în semne corporale vizibile (ex: ochi vineţi, haine prăfuite şi rupte, zgârieturi, nasuri sparte ş.a.), apoi se zdrobesc şi se amestecă până devin (un fel de) prieteni.

4. Se adaugă fără economie:


- decolteuri, posterioare, precum şi cât mai multe referiri posibile la acestea.
- consum de alcool şi droguri uşoare, ca mijloc extrem de eficient de a introduce în scenariu şi mai multe glume din categoria enunţată de la punctul 3.
- câteva linguri cu vârf de "mură-n gură", presărate deasupra întregii umpluturi pentru a se impregna uniform.

5. Se lasă la făcut până la epuizarea repertoriului de glume răsuflate. Se drege obligatoriu la final cu nişte "happy-end", dublat de o crustă ce subliniază inconfundabil o selecţie de valori morale (familie, mariaj etc.)

Ce rezultă se poate foarte bine numi The Hangover, sau al său sequel nelegitim: Due Date.


5 comments:

Claudiu said...

Hangover a fost ultima comedie la care am ras cu lacrimi, chiar dacă l-am văzut de trei ori. Vizionarea cu prietenii e musai la genu' ăsta de filme. Cât despre Due Date ştiam în mare parte la ce să mă aştept, pentru că "mirosea" a un fel de sequel.Filmul îl fac Zach şi câinele său:))

iulineaţa said...

Hangover a fost si pentru mine cam ultimul film de genul Road Trip, Eurotrip, Out Cold, American Pie... este de domeniul trecutului, nu pot spune ca m-am inrait dupa vizionarea lor. Nu aveam cine sa ma indrume sau nu stiam cum sa imi indrept gusturile. Nu-mi pare rau ca le-am vazut nici eu, am ras, e drept. Le consider ca facand parte din devenirea mea, mai mult sau mai putin liniara. E bine totusi ca am scapat de intoxicari de genul. E bine ca am aflat ca exista filme artistice. Pentru mine filmele romanesti si teatrul nu au existat.

iulineaţa said...

poate daca citeam mai mult, poate daca nu as fi avut anturajul ca factor derutant si daca aflam cumva de bucuria adevarata a cinematecii ma situam altundeva la capitolul ,,gust``. de aceea e important sa promovam lucruri care si pentru mine erau inexistente. nu zic, nu poti schimba mentalitatea celor de pe Heaven:P (sau cine stie?), dar poti cumva deschide ochii unora, inocenti cum am fost si eu, bezmetici, goliti de amalgamul de moloz video si nu numai.

iulineaţa said...

sugestiv ma intitulez adesea iulineatza, subliniind trezirea mea in stadiu de crisalida. prin urmare am ajuns la un master care se ocupa de cultura si esentele ei. inca plutesc intr-o supa primordiala, dar tot timpul voi fi de parere ca a avea capul jos si a tacea cand ti se explica face parte

iulineaţa said...

...face parte din formarea fiecaruia... u play better by playing better opponents :P