Nov 23, 2010

Brainstorm: WAR

Bombe, ruine, orfani în zdrenţe alergând prin praf. Poze stocate în alb-negru pentru războaiele mondiale şi în "night vision" pentru războiul din Golf. Alte cuvinte-cheie? Date, nume, cifre? Neh. După război rămân doar imagini. Înregistrate din buletinele de ştiri sau de pe prima pagină a ziarelor. Eventual mai rămân refrenuri tematice difuzate la radio (v. războiul din Vietnam & era Woodstock).

Războiul e un brand cărându-şi meme-urile în spinare, la fel ca oricare altul. Propria selecţie de clişee, imagini, refrenuri, artificii de merchandising etc. Deci, până la urmă, ladies and gents, "war is show-business!", după cum profetic remarcă personajul jucat de DeNiro în Wag the Dog.



În plus, constată acelaşi personaj, a crea un război în era televiziunii e ca şi cum ai face un film. Mai contează că bombardamentul şi femeile cu batic alergând cu faţa mânjită de funingime din calea tancurilor sunt într-un studio sau chiar la faţa locului? Telespectatorii oricum nu o să îşi dea seama de diferenţă.

Când Baudrillard a spus că "războiul din Golf nu a existat", că unica sa miză au fost minţile americanilor ţintuiţi zi şi noapte în faţa ecranelor pentru "breaking news", mulţi i-au zis - pe un ton mai mult sau mai puţin academic - "bre, eşti ţicnit!". Cum să poată fi înscenată o chestie de o asemenea amploare? Şi într-un scop atât de difuz, ambiguu? Ei, uite că se poate, şi încă foarte simplu, ne arată maestrul manipulării din Wag the Dog. Omul care inventează peste noapte un război numai pentru a le distrage atenţia jurnaliştilor de la un scandal sexual cu iz prezidenţial. Un război cu cine? Păi cu o ţară la fel de mică şi de îndepărtată ca una din victimele de serviciu din Orientul Mijlociu. Numită, de dragul fanteziei, de data asta, Albania.

Wag the Dog e o mostră de manual despre cum se creează realitatea televizată, complet independent de cea reală. Despre fabricarea ştirilor ex burtis, despre cum Washington şi Hollywood sunt, până la urmă, cam acelaşi lucru. Aceeaşi oameni stau în spate, poate doar îmbrăcaţi puţin diferit. Politică, cinema - it's all about a change in wardrobe, spune axiomatic personajul lui Dustin Hoffman.

Dar, dincolo de mesajul ăsta cu greutate, era să uit să vă spun ce e mai important: am râs cu hohote la cea mai mare parte a filmului! Satira lui Levinson e aşa delicioasă, că închizi liniştit câte un ochi la inconsecvenţele din scenariu - micuţe & pasabile, oricum.


4 comments:

Jovi said...

Dupa filmul asta, nimic nu mai pare real. Dupa filmul asta, am incetat aproape complet sa ma uit la programele de stiri si de cate ori vad sigla CNN, imi vine sa zambesc.
In plus, mereu imi aduc aminte moto-ul care a dat titlul filmului: “De ce da cainele din coada? Pentru ca este mai destept decat coada. In cazul in care coada ar fi fost mai desteapta, ea ar fi miscat cainele.”

ad said...

Da, Jovi, tare destept motto-ul!

Claudiu said...

L-am vizionat zilele astea si mi s-a parut de-a dreptul savuros. Vorba lui Jovi, acum nu mai stiu ce e real si ce nu. Oricum auzisem de astfel de basme facute prin intermediul media. A si inca ceva. Dustin Hoffman mi se pare senzational in filmul asta:D

ad said...

De acord, Claudiu - e un film care schimba ceva din modul in care privesti mass-media. Sau, oricum, iti confirma niste suspiciuni. Si pentru ca pastila sa nu fie prea amara, il are pe Dustin Hoffman :))