Oct 10, 2010

Ljubav i drugi zlocini / Love and Other Crimes

Nu vă lăsaţi păcăliţi de titlu - filmul se învârte doar superficial în jurul unor nelegiuri amoroase. Personajul cu adevărat central nu iubeşte şi nu e iubit de nimeni. E rece, gri, dezolant, mizer. Şi se numeşte Novi Beograd.



Adică acea porţiune din oraş care a fost construită într-o cursă contra cronometru pe la sfârşitul anilor '40 - începutul anilor '50, pentru a-şi ridica peste noapte faţa fuşerită şi a privi sfidător vechiul oraş de peste Sava. Pentru a funcţiona aproape exclusiv ca o colecţie de dormitoare alocate oamenilor muncii ce trudeau la reconstruirea postbelică a Yugoslaviei şi priveau încrezători în viitorul industrial.


O zi din viaţa acestui enorm dormitor propune o călătorie printre coloşi trişti de beton, asemănători celor din ghetourile pariziene descrise în La Haine, ori celor napolitani din Gomorra. Pe unde fantomele războiului lui Milosevic aleargă liber alături de realitatea depresivă a unei ţări în ruină. Un spaţiu din care, dacă nu reuşeşti să evadezi la timp, nu poţi ieşi decât complet ratat, eşuat mental sau mort.

Dar Anica e destul de hotărâtă să nu aleagă niciuna dintre aceste trei opţiuni. Reuşeşte, nu reuşeşte?

4 comments:

Anca said...

Ce bucurie sa vad ca ai scris despre filmul asta! Belgradul e plin de contraste, iar in film, griul din Novi Beograd merge mana in mana repetarea obsesiva a acelui cantec, dar si cu bitter-sweetness-ul portocalelor. :)

ad said...

Anca, stiam eu ca am uitat ceva. Si exact asta era :) I.e., cat de ciudat suna Besame Mucho pe fondul Beogradului rece, de iarna timpurie. Plus, da, portocalele & vara perpetua din telenovelele sud-americane, pe care toata lumea le prizeaza ca pe un drog. Mersi ca mi-am amintit ;)

Liviu Drugă said...

Daca nu ar fi fost sfarsitul prea "melo" si "supranatural", as fi putut spune ca mi-a placut extrem de mult. Asa spun ca mi-a placut mult si ca trebuie sa il vada si altii, in special (regizori) romani :))

P.S. Il aveam imprumutat, fara sa il vad, la cineva de peste un an. Iti multumesc ca mi-ai amintit de el. :)

ad said...

Liviu, desi o parte (reprimata :D) din mine isi dorea un fel de happy-end, cand intr-adevar s-a intamplat, am avut o senzatie similara cu a ta. poate si pentru ca zborul ei e pus in paralel cu impuscarea lui (daca regizorului se hoatara pentru una singura dintre astea doua, poate era mai usor de digerat). insa, una peste alta, nu cred ca finalul - fie el si nerealist - strica prea mult. e, intr-adevar, unul dintre filmele est-europene foarte bune pe care le-am vazut in ultima vreme.