Cel mai ciufut dintre toţi bătrâneii ciufuţi - plus ipohondru, mizantrop şi teribil de nepoliticos - o întâlneşte pe Albă ca zăpada rătăcită într-un gang din Chinatown. Adică pe Miss Tot-felul-de-regiuni-texane, blondă, proaspătă, naivă, şi tocmai ieşită din adolescenţă (sau poate nici măcar), plus fugită de acasă pentru a-şi trăi viaţa la New York, după cum promit toate filmele de la Hollywood că se poate.
Silfida cu IQ modest se îndrăgosteşte până peste cap de boşorogul ex-candidat la premiul Nobel şi actualmente rezident al unui apartament mizer în Manhattan. Ba mai mult, se vrea luată de nevastă. Unde se poate întâmpla aşa ceva? Numai într-un film de Woody Allen, desigur.
Larry David intră de minune în rolul bătrânelului ce îşi petrece cea mai mare parte a timpului constatând cât de proşti/cretini/idioţi sunt cei din jur şi apoi spunându-le asta în faţă. În plus, reuşeşte să devină un fel de replică a lui Woody Allen pe ecran, de la gestică la accent şi evreismele new-yorkeze din limbaj, şi să construiască centrul unei comedii absolut savuroase. Din care, periodic, iese pe post de meta-narator şi conversează cu tine, cel aşezat comod pe canapea în faţa filmului.
No comments:
Post a Comment