Pe langa faptul ca dramatismul crimelor de copii petrecute la finalul anilor '20 la ferma Wineville de langa Los Angeles reprezinta un subiect ce se preteaza perfect pentru o productie thriller facuta la Hollywood, si faptul ca Angelina Jolie face un rol pentru care merita fara indoiala un Oscar, altul e lucrul care mi-a ramas cel mai pregnant in minte la finalul acestui film.
Mi-a placut Changeling mai ales pentru ca reprezinta un caz de esec al institutiilor publice - tarate, in perioada respectiva, de coruptie si abuz de putere -, dar care e salvat (macar partial) prin interventia societatii civile. Pe parcursul filmului, nu m-am putut abtine de la a ma intreba daca o astfel de interventie ar fi posibila intr-o societate ca cea romaneasca. Daca oamenii ar iesi in strada vreodata sa protesteze, enervati de un eveniment ce pune capac unui lung sir de abuzuri facute de o institutie ca politia. Ori administratia publica, ori spitalele. Sau daca mass-media isi mai permite independenta pe care o are in filmul asta, si daca biserica a avut-o vreodata. Intr-un cuvant, daca exista o masa de oameni atenta la ce se intampla in societate (deci care se uita si la altceva decat OTV si citeste si altceva decat Libertatea) si care e gata sa protesteze atunci cand ceva este in neregula. Sau era protestelor de strada s-a incheiat odata cu deschiderea de supermarketuri?
1 comment:
Si pe mine m-a cutremurat realiatea acestui film si realitatea cu care esti obligat sa te confrunti daca iti cunosti cat de cat in ce tara/capitala traiesti. Nu m-am gandit niciodata la posibilitatea "salvarii civile" (prin urmare nici nu cred ca poate sa mai existe la noi in oras) ci doar la cat de putrezit e marul din livada noastra si cati viremi autohtoni au reusit sa-l gaureasca. Eu totusi sper sa nu fie nicodata nevoie de ajutorul civil. Mai nutream sperante pentru orasele mari in afara de capitala, dar tu/voi fiind dintr-unul din ele...ma ingrijorez mai tare.
Post a Comment