America? Nu, Anatolia. Nu doar
titlul filmului turcesc te face să te gândești la clasicul lui Sergio Leone, unde
DeNiro se punea în pielea unuia dintre cei mai irezistibili gangsteri ai
tuturor timpurilor. Ci și nuanțele dark ale
afișului. Care parcă anunță tot un gen de poveste ce te duce într-un univers
subteran, unde toată lumea poartă un pistol și e oricând gata să îl folosească.
Dar în afară
de faptul că schițează un mediu în care violența reprezintă un limbaj
universal, Once upon a Time in Anatolia
nu are mai nimic în comun cu Once Upon a Time in America. La mii de kilometri distanță unul de celălalt, filmele lui
Nuri Bilge Ceylan și Sergio Leone întruchipează două moduri complet diferite de
a face cinema. Regizorul american mizează pe o poveste spusă după un tipic
narativ consacrat, plină de acțiune, de intrigi și de suspans. Cel turc pare
mult mai interesat de formă decât de conținut. Adică e atent la construcția
imaginii, la culori și la ce transmit ele despre personaje, la mișcările
discrete ale camerei. Iar de poveste nu prea-i pasă.
Mai multe am scris pe Marele Ecran.
No comments:
Post a Comment