Tinker Taylor Soldier Spy

Un titlu cam prea British, cam prea contextual pentru a putea fi tradus (aproape că îi compătimesc pe cei care au fost nevoiți să îl traducă în română - cum altfel decât banal și probabil fără să fi văzut filmul - ca Un spion care știa prea multe)? Cam lung, încâlcit și complicat, deși cu un tonus bun? Ei bine, filmul e la fel.

De fapt, probabil ar trebui să încep cu o confesiune. Nu sunt un fan al romanelor lui John le Carré și nici al romanelor de spionaj în general. Asta cu toate că le cumpăr cu regularitate și le fac cadou de Crăciun. Așa că am ridicat o sprânceană sceptică atunci când colegul de cameră - adesea aflat printre destinatarii cadourilor sus-numite - a apărut într-o seară cu Tinker Taylor Soldier Spy, adaptat după romanul lui Le Carré. Ce m-a câștigat, însă, a fost primul nume de pe afiș: Gary Oldman. Cine poate uita superbele personaje psihotice din Leon și The Fifth Element? Sau cum l-a jucat pe Harvey Lee Oswald în JFK și pe Rosencrantz, alături de Tim Roth? Iar când am văzut și restul listei de distribuție, mi-am lăsat la o parte rezervele: Colin Firth, John Hurt, Tom Hardy. Și lista nu se oprește aici. Regizorul Tomas Alfredson adună crema actorilor britanici și o așează pe tortul multietajat copt de Le Carré. Iar ce rezultă arată absolut delicios, privit prin vitrina unei chocolaterii. Dar gustul parcă nu se ridică la înălțimea aspectului.

Pe scurt, story-ul se coagulează greu ca naiba. Pe la minutul 40 încă îmi întrebam colegul: Despre ce e filmul ăsta, totuși? Poate pentru că nu am antrenament cu romanele de spionaj, nu am reușit să diger și să asimilez cohorta generoasă de personaje care apar, dispar și trebuie reținute. Sunt multe, multe! Toate cu o poveste și cu un nume de cod. Atât de multe încât aproape îmi vine să vă sfătuiesc să aveți un pix și carnețel prin preajmă, în caz că vreți să dezlipiți vreun sens din prima parte a filmului.

Apoi încet-încet lucrurile încep să se clarifice, iar ultima parte devine realmente antrenantă. Despre subiect, unii ar putea spune că e relativ expirat - Războiul rece -, dar poate asta nu ți-ar atrage atenția neapărat, dacă filmul ar fi puțin mai alert de la bun început. E drept că există o scenă cu o împușcătură, pe terasa unui bistro din Budapesta. Unde sunt trase două gloanțe. Unul pătrunde prin spatele unui spion britanic, altul prin tâmpla unei mame care își alăpta inocentă bebelușul. Dar de acolo și până la următoare scenă cu un pic de suspans, și care să fie și cât de cât inteligibilă în economia scenariului, mai e muult.

Deasupra tuturor acestor detalii, Gary Oldman rămâne prezența centrală, motivul pentru care filmul merită văzut. Deși rolul e relativ diferit de restul în care l-ați mai văzut. Lucru care nu mă miră, până la urmă, știindu-i stilul versatil, capacitatea cameleonică de a intra în pielea unei galerii de personaje foarte variate. Din câte observ, rolul lui Smiley din Tinker Taylor Soldier Spy i-a adus și o nominalizare la Oscar, dar nu îmi fac iluzii că va câștiga statueta în fața lui alde Pitt sau Clooney.