Nov 25, 2011

O metodă periculoasă. Un film şi mai şi.

Naşterea psihanalizei. Concepută de Freud, moşită de Jung. Cu greu mă pot gândi la ceva mai dificil de narativizat şi transpus într-un film altfel-decât-documentar. Nu ştiu ce o fi fost în mintea lui David Cronenberg când s-o fi înhămat să facă din ea un film cursiv, made in Hollywood. Adică A Dangerous Method

Nu că ar fi prima aventurare a regizorului în tenebrele cele mai întunecate ale psihicului, în zona din care dorinţe ancestrale - altfel reprimate atent prin dresajul social - răbufnesc exploziv. Şi se revarsă agresiv asupra primului obstacol peste care dau în cale: trupul. Mutilările fizice de horror a la Musca sau Existenz vorbesc destul de clar despre interesul lui Cronenberg în sondarea străfundurile întunecoase ale conştiinţei. Plonjarea în  id, cum ar spune Freud, acolo unde viermuiesc cele mai nestăpânite dorinţe. Ieşite direct din instinct, neîngrădite de raţiune. Dar, de aici şi până la a face un film întreg despre un subiect atât de abstract şi volatil precum psihanaliza, e cale lungă.   

Firul de care se agaţă Cronenberg e legendara rivalitate dintre Freud şi Jung. La care adaugă un ingredient feminin. Presupusul triunghi amoros care se lasă ghicit de pe afiş se dovedeşte a fi nu tocmai amoros, dar, în fine, e tot vechea poveste de tip "who gets the girl in the end". (Freud does, ca să vă stric surpriza :p).


Un pic exagerat în prima parte, cu Keira Knightley trecând parcă prea mult peste limita suportabilului şi credibilului în rolul bolnavei psihic, A Dangerous Method reuşeşte să coaguleze câteva momente memorabile. Dar şi destule discontinuităţi, întrebări importante lăsate fără răspuns. Acestea, însă, vor fi fără îndoială iertate de entuziaştii care se duc nu atât pentru a vedea un film cursiv, cu legături cauzale bine unse, cât o felie de istorie. Iar vestea bună pentru ei este că echipa scenarist-regizor şi-a făcut sârguincios temele de casă. E o mică bucurie să descoperi tot felul de detalii preluate din cronici ale vremii şi prinse în ţesătura narativă. 

"Nu îşi dau ei seama că le aducem ciuma", spune Sigmund Freud cu o bizară ironie premonitorie contemplând Statuia Libertăţii, la un moment dat. E începutul anilor 1900 şi celebrul vienez e pe cale să debarce, pentru prima dată, în Lumea Nouă. Alături de el - Carl Jung. Deşi a fost nevoie de vreo câteva decenii pentru ca "virusul" plantat de psihanaliştii europeni să îşi desăvârşească perioada de incubaţie în societatea americană şi să explodeze sub formă virală, legendara remarcă a lui Freud s-a dovedit cât se poate de adevărată. Puţini alţi gânditori au influenţat într-o măsură mai mare gândirea occidentală. Puţini alţii au reuşit să producă atâtea mantre culturale. Chiar şi numai pentru asta, A Dangerous Method merită o şansă.