Hablas romspaniola?

Si? Atunci fă un pas mare de la Timişoara la Barcelona şi encontrează-l pe El Dragon! Adică porneşte-o pe urmele lui Nicole – o chiquită cu autostima tinzând spre zero, ce dă aici peste fascinantul tip cu un uriaş dragon tatuat pe piept, care ar trebuie să o ghideze spre ambasada română, însă de fapt îi deschide o poartă spre dedesubturile lumii interlope. Traseul celor doi prin spaţiul transnaţional româno-spaniol sfidează barierele tradiţionale ale romanului picaresc, ori de dragoste, ori al experimentelor narcotice, ori al imigraţiei. Dragonul Mihaelei Gheorghiţă încapsulează inedit toate aceste direcţii şi câteva în plus, între marginile unui captivant story pe care nu îl laşi din mână până la final.    

Lumea pe care o construieşte e o junglă urbană în care felii de acţiune se juxtapun cu fragmente de discurs mass-media. E un spaţiu aflat mereu între (cel puţin) două ţări, două tipuri de a vorbi şi gândi, două identităţi. Dialectul „romspaniol” al clişeizaţilor căpşunari e combinat cu engleza textelor MTV, cu replici din filmele şi din jocurile video ce populează fondul sonor. Iar vocea care dă tonul narativ este cea a Dragonului însuşi, ce funcţionează ca o Şeherezadă hip-hop, construind, îmbinând şi dezlegând poveşti într-un proces lent dar sigur de seducţie. Pe post de audienţă captivă, Nicole pare să se lase adâncită în mrejele acaparante ale poveştilor Dragonului, devenind totodată actor voluntar în ele şi acumulând energia unei serii de experienţe ce converg către un final surprinzător. Dincolo de experimente lingvistice, romanul Dragonul propune şi o regândire a lecturii, combinând textul clasic cu inserţii grafice care te provoacă să urmăreşti semne şi să descoperi conotaţii secrete între faldurile generoase ale unei poveşti luxuriante.