Puţin mai săracă

Tocmai în ziua în care mi-am rezervat euforic un loc în avionul spre Nisa pentru jumătatea lunii mai, unul dintre oamenii pe care aşteptam în secret să îi întâlnesc acolo a pierit. Dacă aş spune că e o persoană pe care am citit-o avid în ultimii (mulţi) ani, de la care am învăţat adesea ce şi cum să văd într-un film, unul dintre autorii/cinefilii care mi-au servit drept sursă perpetuă de inspiraţie, deşi nu ne-am cunoscut niciodată în persoană - nu ar fi suficient. Am căutat adesea cronicari cu o cultură cinematografică la fel de solidă, cu o eleganţă şi fineţe similară, capabili să suprindă la fel de bine subtilităţi de multe ori greu perceptibile, dar esenţiale, în viaţa unei pelicule. Cu la fel de mult spirit, la fel de multă carismă. Vocea lui alş e de neegalat, însă. Iar lumea mea e puţin mai săracă fără ea.