Şto? Mi-şto!

Plin de faze mişto e scenariul româno-rusesc scris şi regizat de Nap Toader (ex-Napoleon Helmis), despre un cuplu ce experimentează la prima mâna ruptura culturală româno-moldovenească: el - bucureştean, ea - din Chişinău. Căsătoriţi în România şi hotărâţi să comită o replică a evenimentului în variantă moldoviniască. Nu pentru că ea s-ar gândi neapărat că "aşa-i datina" sau că ar fi apucat-o un dor nebun de mămuca şi tătucu. Neh, nici vorbă! Nunta în Basarabia e plănuită pur şi clar ca o afacere. 300 euro x 100 de invitaţi = o parte bunicică din avansul pentru o garsonieră. Iar dacă mai punem şi banii de la naşu' mare, câştigaţi cu trudă prin tot felul de jocuri ce amintesc de infiltrarea lui Virgil Ianţu în obiceiurile de nuntă la români, suma începe să arate chiar promiţător.

Mi s-a părut excelent că, odată cu makeover-ul onomastic, Domnul Nap s-a dezbărat în mare parte şi de obiceiul de a băga degetul în ochiul privitorului. Cu câţiva ani în urmă, când am văzut Italiencele, mi s-a părut un autor de filme cu pretenţii teziste, şi cam prea multă emfază şi replici forţate. Acum în schimb, în Nuntă în Basarabia a scăpat de tentaţia conceperii unui Mesaj cu litere de-o şchioapă. Mai mult, a reuşit să-şi seteze lentila pe modul comic-dar-nu-neapărat-facil şi să adune o colecţie întreagă de episoade/legende/clişee ce marchează relaţia românilor din cele două parţi ale Prutului (de la "Ştiefan ciel Mare şi Sfânt" la 28 iunie 1940). Cum ajunge regăţeanul să fie apostrofat drept "mancurt idiot" de socrul-mare-poet şi cum se bate cap în cap înflăcărarea romantico-patriotardă a moldovenilor cu cinismul şi blazarea românilor "titulari"? Ei, uite deja două motive să vedeţi filmul.