Nu, nu e o poză făcută în Dresda după bombardamentul din 1945. Nici în Beirut. E în South Bronx, după valul de incendii care în anii '70 a distrus cam 40% din suburbia new-yorkeză ce are o mărime comparabilă cu a Timişoarei.
Baudrillard explică elanul autodestructiv al populaţiei în majoritate neagră din Bronx ca pe o formă implicită de protest. El o asociază cu oboseala cronică ("fatigue") a rezidentului societăţii de consum. Lipsa de chef, astenia generalizată, depresia, nevroza. Toate nu reprezintă altceva decât un refuz pasiv de a se lăsa antrenat într-o societate ce promovează incluziunea doar la un nivel superficial, de faţadă. Care în realitatea mutilează şi discriminează. Oboseala şi plictisul individului din societatea post-industrială, a lucrătorului din fabrică sau a elevului de liceu - toate reprezintă forme de rezistenţă pasivă. Şi pot fi oricând convertite în acte de violenţă tulburătoare. La fel ca cea a negrilor ce se revoltă în oraşele americane arzându-şi propriile cartiere.
No comments:
Post a Comment