Nu sunt cei tencuiţi ai sălii de curs, în Entre les murs. Nici măcar cei ai şcolii din suburbia pariziană mizeră de unde vin copiii din clasa lui Monsieur Marin. Sunt cei construiţi etanş de societate împrejurul lor. Invizibile şi greu penetrabile, aceste ziduri reprezintă graniţa ridicată de sărăcie, de cultura neorurală a familiilor din care provin. Sau de eticheta nevăzută dar de nedezlipit de pe fruntea fiecăruia, ce le desemnează rasa/etnia/naţionalitatea ne-franceză, limba vorbită acasă ce nu se regăseşte defel în sala de clasă, sau divertismentul ieftin pe care pe care îl consumă absorbiţi, parcă pentru a-şi abandona/confunda subversiv identitatea cu cea a unui jucător de fotbal din Cupa Africii sau a unui solist de rap.
No comments:
Post a Comment