The Golden Notebook

La fel de fragmentata ca O coborire in infern. Incep sa cred ca trademark-ul lui Lessing e lenea. I.e. incepe o groaza de piste narative, le duce binisor pana la un punct, apoi se plictiseste de ele si le lasa balta. Pe principiul finalului de tip elefantic: un punct rasarit din senin si gata! Doar ca de data asta n-am mai avut rabdare sa ajung la finalul caramidei numite The Golden Notebook. Am avut-o cu mine in trenul spre Ljubljana - un mediu in care de obicei reusesc sa diger cantitati consistente de pagini. Am rezistat pana pe la jumatatea celui de-al treilea strat de poveste, cand impotmolirea in cheap feminist discourse m-a plictisit pana la abandon. Dat fiind ca asta e considerata una dintre cartile ei de referinta, nu pot decat sa consider o ipocrizie incapatanarea lui Lessing de a recunoaste ca e o scriitoare feminista. In mod analog, nu pot fi decat de acord cu Alan Bloom care zice ca premiul Nobel a fost o decizie pur politica. Indeed, tocmai cand credeam ca era feminismului militant a mai palit un pic si s-a mai potolit isteria corectitudinii politice…