Mărturisesc că
principala curiozitate pe care am avut-o la vederea afișului filmului The Perks of Being a Wallflower (titlu
posibil de tradus ca Plusurile unei vieți
de adolescent timid) a fost aceea de a vedea cum se descurcă ”Kevin”
într-un nou rol central. Mă refer la Ezra Miller, actorul principal din tulburătorul
film Trebuie să vorbim despre Kevin (We Need to Talk about Kevin), regizat de
Lynne Ramsay, care a reușit anul trecut să răvășească mințile și certitudinile
pedagogice ale oricărui părinte (și ale juriilor de la mai multe festivaluri
europene de film). Cum? Impersonând un copil care dezvoltă o personalitate profund
maladivă deși e crescut într-un mediu middle-class pașnic și firesc, poate
chiar banal.
Se ridică
tânărul actor Ezra Miller la înălțimea acelui rol de adolescent cu temperament
vicios-carismatic în acest ultim film? Răspunsul nu e foarte simplu de formulat,
pentru că cele două filme evoluează în două registre complet diferite. Chiar
dacă ambele sunt centrate pe adolescență ca perioadă intempestivă a devenirii
unui adult, cele două vorbesc limbi distincte. Dacă Trebuie să vorbim despre Kevin e gândit de o regizoare atentă la
detalii și care se adresează prin sugestii și aluzii unui privitor inteligent
și empatic, în The Perks of Being a
Wallflower avem de-a face cu un regizor care nu cunoaște decât limbajul
mainstream al clișeelor cinematografice. De la structură narativă, la dialoguri
și mod de filmare, ultimul film cu Ezra Miller e gândit ca un fel de clișeu
ambulant.
Nu putem nega
faptul că tânărul actor își duce onorabil în spate noul rol de adolescent, de
data asta gay și provenind dintr-o familie cu diverse disfuncționalități (deși,
în esență, el e un tip ”de treabă”). Problema nu e el, ci tot restul filmului. The Perks of Being o Wallflower ne
livrează ca la carte absolut toate ideile, preocupările și grijile stereotipe despre
care filmele americane ne învață că ar trebui să umple viața unui adolescent
într-o familie fără griji financiare majore. Avem absolut totul acolo: de la
prieteni sinucigași și bulimie, la experimente cu droguri ușoare și adolescenți
a căror homosexualitate nu e acceptată de părinți. Plus abuzuri sexuale vagi
din copilărie, reprimate mult timp și izbucnite tulburător în anii intempestivi
de după pubertate. Ce să mai, toată gama de obsesii freudiene de duzină!
Parcă
prevăzând moțăiala spectatorului plictisit de clișee în fața acestei colecții
de platitudini narative, autorul-scenarist-regizor Stephen Chbosky adaugă un
soi de replici explicative din off la
final. El sugerează că deși suita de întâmplări prin care trec cei trei
protagoniști de pe afiș poate părea neverosimilă sau rizibilă peste ani (când
la rândul lor vor fi crescut, devenit mame și tați, etc.), în momentul
respectiv ele poartă amprenta puternică a realității. Vocea naratorului adult
care revede o poveste scrisă în adolescență se aude clar în aceste fraze. Deși
recunoaște stângăciile textului, el vede și sinceritatea/candoarea scriiturii
ce poartă marca elanului adolescentin.
Și pentru a
face dreptate acestui film, cred că aceste ultime fraze ar trebui să fie
privite drept cheie de lectură. Până la urmă, ele fixează clar audiența filmului
ca făcând parte dintr-un grup de vârstă limitat. Simplu spus, The Perks of Being a Wallflower e un
film pentru adolescenți. Deci la fel cum filmele fără perdea sunt proiectate cu
o atenționare care interzice accesul minorilor, și acest film e nerecomandat
spectatorilor ce depășesc (mental) vârsta adolescenței. El studiază încercările
și transformările prin care trece un grup de trei adolescenți ce se
autoproclamă wallflowers – adică
nepopulari și neintegrați în ”viața socială” a liceului, outsider-i, cu o
personalitate ”altfel”. Unul este extrovertit, hiperactiv și gay (Ezra Miller),
altul e tăcut, timid și cu probleme psihice abia depășite (Logan Lerman), iar
cea de-a treia are deja la finalul liceului un întreg istoric marcat de diverse
excese și abuzuri (Emma Watson).
Dincolo de
clișee, exagerări și vădite stângăcii narative de debutant, autorul și
regizorul Stephen Chbosky reușește să redea traseul de rollercoaster pe care
adolescența l-a adus în viețile celor mai mulți dintre noi. Cu bucuriile,
vitalitatea și energia nestăpânită, cu senzația că orice e posibil și totul
trebuie încercat, dar și cu depresiile aferente, cu stima de sine precară, cu
plânsetele nejustificate și râsetele exagerate, cu vise și fantezii care nu se
mai întorc. Pentru o vedere scurtă spre toate astea, și pentru a te molipsi
măcar un pic de nebunia acelei vârste, The
Perks of Being a Wallflower merită o șansă.
No comments:
Post a Comment