Jul 7, 2010

El secreto de sus ojos

Există un aer uşor telenovelistic emanat de acest titlu care a luat Oscarul pentru film străin acum câteva luni. Parcă e cam impregnat în exces cu o atmosferă feat. stars, hearts and gentle breezes. Un aer care, mărturisesc, m-a cam indispus & ţinut departe de el iniţial. Iar într-o anumită măsură, vizionarea s-a încadrat în aşteptări. Dar doar într-o anumită măsură.

Pe de o parte, El secreto de sus ojos e un film în care se oftează mult, se fixează priviri ce vor neapărat să fie "cu înţeles", dragostea nemărturisită ţine fără reparaţii timp de 25 de ani, protagonista fuge pe peronul gării după trenul cu care pleacă protagonistul iubit... Plus apar multe alte viniete (neo)romantice. Pe de altă parte, pericolul glisării în desuet e subminat în permanenţă de modul în care se povesteşte. Extras, desigur, din manualul scriiturii postmoderne.

Benjamin Esposito, procuror proaspăt ieşit la pensie, se hotărăşte să îşi umple timpul nu cu grădinăritul sau socializând cu alţi pensionari, ci cu dezgroparea unui caz la care a lucrat cu peste două decenii în urmă. Caz urât de viol+crimă, rezolvat anemic de o justiţie coruptă. Iar odată cu dezgroparea cazului, iese la lumină şi povestea de dragoste menţionată mai sus (veche de un sfert de secol, dar perfect rezistentă la coroziune). În calitate de povestitor, Benjamin îşi permite o serie de ficţionalizări ale trecutului şi pune în permanenţă un semn de întrebare asupra modului în care lucrurile s-au petrecut, şi asupra felului în care ele pot fi interpretate. Cred că acest carte blanche acordat din oficiu unor posibile dezvoltări alternative ale poveştii reuşeşte să estompeze efectul unor cotituri cam prea siropoase ale scenariului, ori al unor rezolvări aflate la limita credibilului (vezi modul în care e descoperit criminalul).

În plus, sunt câteva episoade extrem de bine conturate, în jurul cărora se coagulează momente-cheie. De exemplu, călătoria din lift a lui Benjamin + Irene + their terrifying stalker: violatorul-criminal Isidoro Gomez. Sau finalul - nu tocmai uşor de prevăzut.

4 comments:

badafly said...

"Spune-i macar sa vorbeasca cu mine..."

Nicu said...

Poate parea siropos in unele privinte dar gandeste-te ca filmul e facut in Argentina. Acolo inimile bat in alt ritm. Sa mai cauti de Campanella si "El hijo de la novia"

P.S. Foarte fain blogul. Felicitari! Ai mai castigat un cititor:)

ad said...

@badafly: indeed, aia e una dintre cele mai cutremuratoare fraze. face finalul superputernic.

@Nicu: ai perfecta dreptate cu batutul inimilor ;) si mersi mult de recomandare & aprecieri!

m@ri@n said...

mi-a plcaut foarte mult cum a fost construit acest film. Finalul, de-a dreputl surprinzator nu are cum sa nu te impresioneze.
Frumos blog