Un tip de vârstă mijlocie,
îmbrăcat într-o cămaşă bine călcată, stă în faţa unui laptop. Mina serioasă şi
pedantă, de om care se pregăteşte pentru o zi de lucru la birou, capătă o
nesiguranţă adolescentină în momentul în care accesează profilul unei colege,
pe o reţea de socializare de tip Facebook. Să o contacteze, să nu o contacteze?
Ezită, se gândeşte, oftează, îşi simte palmele transpirate. În cele din urmă,
îşi adună destul curaj şi apasă click.
Mica aventură aflată în
spatele unui simplu click din scena care deschide filmul Viaţa secretă a lui Walter Mitty (The Secret Life of Walter Mitty) anunţă faptul că ironia e
cuvântul cheie al filmului semnat de Ben Stiller. Ironia şi zeflemeaua la
adresa importanţei exagerate pe care reţelele sociale (şi, prin extensie, lumea
virtuală) au ajuns să o deţină în viaţa de zi cu zi a multora dintre noi. Deopotrivă
regizor şi actor principal, Ben Stiller face aici un rol care aminteşte de unul
dintre filmele foarte discutate, vizionate şi „oscarizate” în acest an: Ea (Her), în regia lui Spike Jonze. Însă
spre deosebire de corespondentul lui de acolo, jucat de Joaquin Phoenix, care
se simte şi el mult mai în largul lui stabilind relaţii în lumea virtuală decât
în cea reală, personajul lui Stiller evoluează exclusiv într-un registru comic.
Urmând fidel regulile unui
gag, scena de debut nu se încheie cu realizarea unui prim contact online de
succes, cu promisiuni de reuşită amoroasă, între personajul lui Stiller şi
colega de la birou. Ci se lasă cu o defecţiune tehnică a website-ului, care
face ca toată încărcătura emoţională de la început să se fi consumat în van.
Telefonând la gestionarii site-ului, personajul pe nume Walter Mitty află că,
de fapt, profilul îi e prea sărac în detalii interesante pentru ca existenţa
lui online (şi contactarea unor persoane dezirabile de sex feminin) să fie
posibilă. Iar de aici începe povestea.
Walter Mitty îşi dă seama că
are o viaţă atât de banală şi plicticoasă încât efectiv nu are cu ce să îşi
umple un profil atractiv pe un site de tip Facebook. Aşa că porneşte într-o
serie aventuroasă de întâmplări. În ton cu spiritul ironic, întregul film este,
de fapt, construit pe marginea încercărilor lui Walter de a-şi construi un
profil online cu suficiente „like-uri”.
La fel ca în Tipu’ de la cablu (Cable Guy) şi în Zoolander,
regizate tot de Ben Stiller, nu putem fi în permanenţă siguri că ironia e asumată.
Că Stiller doar se joacă demonstrativ şi subversiv cu nişte clişee, nu le practică
„cu bună credinţă”. Deopotrivă interesant pentru audienţele care sunt amuzate
exclusiv de comicul pe alocuri tembel al situaţiilor şi pentru cele care
detectează subversiunea şi ironia critică la adresa societăţii consumiste şi
obsedate de mass-media, Viaţa secretă a
lui Walter Mitty oferă mai multe decât pare la o primă vedere.
Filmul e şi despre tristeţea
şi singurătatea rezidentului urban care îşi caută o iubită pe internet, dar e
şi un fel de Mănâncă Roagă-te Iubeşte (Eat
Pray Love) în variantă masculină şi comică. Adică un film menit să te
inspire să îţi laşi baltă viaţa plicticoasă şi gri de la birou într-o zi şi să
porneşti cu elan hedonist într-o călătorie spontantă în jurul lumii. În plus, Viaţa secretă a lui Walter Mitty conţine
un mesaj de doliu discret pentru moartea presei scrise. Pe post de mic
funcţionar la celebră revistă Life, Walter Mitty trăieşte pe viu acest deces,
şi chiar dacă mesajul filmului se vrea optimist până la urmă (în spiritul
frazei „orice sfârşit e, de fapt, un nou început”), e uşor de detectat aerul
nostalgic creat de apusul unei ere. Certitudinea că „mutarea în online” nu e o
simplă modificare de titulatură, ci aduce cu ea un întreg set de valori
decăzute – de la preferinţa pentru cantitate în detrimentul calităţii, la
concedierea unui număr masiv de angajaţi în numele eficienţei economice.
Inspirat lejer după o poveste
de James Thurber, Viaţa secretă a lui
Walter Mitty urmează regulile unei comedii hollywoodiene uşurele, însă
oferă şi ceva de reflectat pentru cei care au ochi să vadă şi urechi să audă.
Cu siguranţă nu e cel mai bun film al anului, dar nici printre cele slabe. Iar cadrele
superbe filmate în Islanda şi apariţia episodică a lui Sean Penn în rolul unui
fotograf aventurier îl fac cu siguranţă demn de vizionat.
No comments:
Post a Comment