Daniel Day-Lewis (3 motive pentru care nu-i ratez niciun film).

Cu ochii la trailerul pentru Lincoln, ultimul film cu Daniel Day-Lewis, mi-au trecut prin minte câteva dintre motivele pentru care cred ca omul în discuție este unul dintre cei mai grozavi actori în viață. Iată-le pe primele trei:

1. Personajele diabolice, de o răutate maladivă, în pielea cărora a intrat pentru rolurile din There Will Be Blood și Gangs of New York sunt atât de puternice încât îți stârnesc instant o combinație de repulsie și fascinație. Le interpretează așa de bine că la finalul filmului te întrebi dacă nu cumva ți-au plăcut mai mult decât cele pozitive.

2. Tema cu greutate pe care o atinge în In the Name of the Father. Cum pare să se transforme el însuși, din interior, pentru a reda pe ecran transformarea lui Gerry Conlon dintr-un adolescent hippie și fără griji într-un deținut pe nedrept torturat de poliție, iar apoi într-un adult marcat pe viață de nedreptatea unui sistem cu reflexe necondiționate de tip colonial. Dar neînfrânt.

3. Faptul că nu-l deranjează să joace rolul unui tip gay în My Beautiful Laundrette (iar asta în anii 80, când am impresia că scenele pasionale din film stârneau și mai multă vâlvă decât azi, în era Gay Pride-ului), câtă vreme asta îi intermediază calea către teme la zi, stringente, ale lumii urbane londoneze. Fotografiate cu stil și carismă tragicomică de Hanif Kureishi + transpuse pe ecran de Stephen Frears.