Ar fi o gramada de spus despre fiecare bucata din filmul asta care e pus cap la cap, scris si regizat de o mana de oameni faini ce demonstreaza din nou ca filmul romanesc e alive & kicking. Despre cum sunt alese legendele din perioada triumfala a comunismului si cat de bine gandite momentele si situatiile pe care le pun in cadru. Dar o sa ma opresc scurt doar la amintirea mea preferata din serie: Legenda soferului de gaini :) (din partea a 2-a a Amintirilor)
Preferata pentru ca spune atat de putine si face sa se inteleaga atat de multe. Si pentru ca mi-a facut placere sa descopar cat de similar e, pana la urma, rolul lui Vlad Ivanov de aici cu cel din 4,3,2. Cu diferenta cruciala ca tot ceea ce spune cu o nonsalanta socanta acolo, cu aroganta explicita a santajistului, trece aici in registrul tacerii. Intentiile intra in aceeasi sfera, insa nu mai apartin unui personaj fara scrupule. Sfiala si un oarecare bun simt inerent al personajului Grigore nu permit formularea lor intr-o maniera a la Domnu' Bebe. Modul in care Vlad Ivanov se adapteaza ambelor roluri imi reconfirma ce echipa de minune face cu Cristi Mungiu. Si, desigur, cat de geniali sunt amandoi :)
No comments:
Post a Comment